Dans


Maestre, muzica!

Toate melodiile care iti vibreaza in timpan astazi sunt doar ecouri ale simfoniilor trecute. Nu ai pastrat toata partitura in suflet, dar mai rezonezi din cand, prin aduceri aminte, cu niste saruturi uitate sau imbratisari reci. Mai bati nervos tempo-ul in timp ce scrumezi tigara si tragi aer in piept. Expiri nervos, sperand ca dai afara toata cenusa a ceea ce a fost si te cureti. Lumina se reflecta in paharul de vin ca umbra dansului in care uneori te regaseai, alteori te pierdeai. Nu mai dansezi acum decat cu fantomele eu-lui tau. 

Iubirea nu e un tango. Iubirea e dansul ploii; te invarti frenetic pana ametesti, razi, te abandonezi, te rogi si astepti. Si incepe sa iti placa atat de mult dansul in sine incat ai vrea ca ruga sa nu ti se mai implineasca. Si apoi incepe ploaia si muzica se opreste. Ai ramas singur, doar cu urletul vantului si ciocnirea norilor, ud pana la piele si afundat in noroi.

Si daca iubirea e dans, atunci nu ma supar sa fac bataturi.

Maci

 

Daca visele ar deveni realitate, ce s-ar infiripa in mintea ta imediat ce inchizi ochii? Ce scene cu actori nebuni si masti colorate ar dansa in centrul imaginatiei tale? Cate personaje ar avea sceneta ta si cine ar fi principalul? Ce gen ar fi? Ai folosi didascalii?

Eu vreau un camp plin de maci. Da, domnule, maci! Sa fac un pas, doi, trei si apoi sa ma pierd. Sa ma predau doar soarelui si linistii din jur, sa desenez pe norii rataciti printre dealuri si sa ma abandonez in sangeriul macilor mei.

Sa zac acolo pana imi amortesc sentimentele si pana simplitatea din jurul meu are gust de minune. Sa visez cu ochii deschisi si atintiti spre un cer senin, sa visez la nimic pana plutesc si devin mai usoara ca zborul albinelor.

Si jur ca, odata, cineva mi-a oferit linistea macilor doar tinandu-ma de mana.